Moartea unei pasiuni

Am de mic o slabiciune pentru atelierele vechi, pentru brumaritzii care trebaluiesc in ele ca niste elfi, pentru bunicutele care merg la ei sa isi carpeasca o haina de blana, sa-si puna flecuri la niste cizme mai vechi sau sa isi repare un ceas. Imi place mirosul de cauciuc si de cuie ruginite din atelierele de cizmarie, mirosul de lipici si de praf de creta din blanarii si tic-tac-ul pe mai multe tonuri din ceasornicarii. Inevitabil, mesterii care lucreaza in astfel de ateliere sunt niste batranei bosumflati cu halat pe dansii si cu ochelari ciobiti pe nas. Lucreaza incet si te reped imediat daca ceri prea multe lamuriri. Isi apara meseria ca si cum omenirea ar fi pierduta daca nu ar fi ei ca sa o practice.
Cizmarul inspecteaza o pereche de cizme ca si cum ar putea sa citeasca in calcaiele lor tocite fiecare drum pe care l-ai batut cu ele. Se incrunta mustrator si te anunta ca se pot repara dar ca dureaza si ca o sa coste, dupa care iti scrie numele pe talpa cizmei stangi cu creionul tinut cu mandrie la ureche.
Blanarul te asteapta cu o multime de capete de lemn pe care creste tot felul de caciuli. Este un om gras, rosu la fata si foarte uracios. De ce ii spui lui cum sa isi faca treaba? El stie mai bine cat de scurta sau cat de lunga trebuie sa fie haina de blana. Toamna se vine cu blanurile la modificat? Asculta radio actualitati si "Raman 16 centimetri", este singurul lucru pe care ti-l spune de cand intri pana iesi din atelier.
Ceasornicarul este cel mai suparat dintre toti. Cum sa se atinga el surubelnita lui de 0,1 productie ruseasca de un electronic chinezesc? Ciudat, el nu poarta ceas. Are insa pe perete, insirate ca niste trofee, tot felul de ceasuri...nici unul mai nou de 10-15 ani...cel putin. Ceasurile ticaie cu o disciplina de pluton, iar el, cu mainile in buzunarele halatului, se uita cu spranceana ridicata la orologiul cu limba scoasa pe care i-l intanzi.
Atelierele acestea sunt ultimii dinozauri. Nu prea mai au ce manca si o sa moara in curand, iar odata cu ei o sa se stinga si o pasiune, iar nimic nu este mai dureros decat stingerea unei pasiuni...

P.S: Firme vechi, un blog cu poze cu firme vechi. Excelent.