Cum crestem

Cum de ajungem de la prichindeii aia inalti cat piciorul meu acum, de la copilasii aia carora li se innoada lacrimile in barba cand nu ninge iarna, de la omuletii aia care strang mie cu mie de lei sa isi cumpere inghetata pe furis, de la fapturile acelea micute care isi sting glasurile pentru un ceas din ala cu lumina albastra sau pentru un ChupaChups care iti face limba verde, cum de ajungem mai tarziu in viata imuni la aceste bucurii?
In scoala generala aveam un coleg in clasa ai carui parinti erau plecati la munca in Italia iar el era crescut de bunici si de sora mamei sale. Era vecin cu mine. Un copil foarte vesel si istet era Claudiu. Nefericirea a facut ca intr-o zi cand si-a cumparat revista Pif din coltul blocului meu, un grup de tigani sa il urmareascca ca sa ii fure banii ramasi. Claudiu a fugit de ei, si in disperare a treversat strada in fuga inaintea trecerii de pietoni pentru a scapa de urmaritori. Pe linia de tranvai din fata bisericii Capra a fost lovit in plin de un taxi. Eram clasa a 4-a si tin minte ca mai erau aproape 2 luni pana la banchet. Ma rugam cu colegii sa se faca Claudiu bine pana la petrecere dar dupa aproape o luna de coma el s-a stins. Cand ne-a zis invatatoarea ca s-a prapadit Claudiu doar o fata a izbucnit in plans, ceilalti nu prea intelegeam ce se intamplase. Eu am plans doar cand l-am vazut la inormantare vanat in sicriu. Tin minte ca afara a fost foarte frumos in ziua inmormantarii dar dupa slujba din capela au inceput niste rafare de vant groaznice si o ploaie foarte rece. La parastas bunica lui mi-a dat mie un set de masini de curse de ale lui pe care il mai am si acum. Nu prea se gaseau masini de curse cu telecomanda si cu pista pe timpul ala... Au trecut 13 ani de la moartea lui. Bunicii lui s-au stins si ei. Tin minte foarte bine insa statuia de la mormantul lui Claudiu. Un ingeras vopsit argintiu. Ingerasul ala a fost si este in mintea si in amintirea mea Claudiu. Este Claudiu pentu ca s-a stins inocent, la o varsta la care porcusorii nu devenisera inca porci.
Claudiu a murit pentru o bucurie. A murit pentru revista Pif. A murit inocent. Nu stiu de mi-am amintit acum de acest copil. Sunt persoane pe care le-am cunoscut acum cateva luni al caror nume nu mi-l amintesc, al caror fata nu mi-o amintesc, dar stiu exact cu ce jucarii venea Claudiu la scoala, stiu cum era imbracat, stiu cum arata si stiu ca il chema Claudiu Alex Pietroiu....
Crestem repede si din pacate crestem din ce in ce mai mari. Mai mari in sensul rau. Mai insensibili, mai ignoranti, mai destepti dar mult mai prosti...


Later edit: Tocmai m-am intors de la cimitir. Statuia ingerasului era asa cum mi-o aminteam. A fost ciudat. Am tinut exact minte locul in care este ingropat Claudiu. I-am aprins o lumanare iar cand am plecat, atunci cand am atins cu mana capul ingerasului, s-a auzit o troznitura. Nu m-am intors sa vad despre ce este vorba.
Probabil ca din cauza frigului de peste noapte, caldura data de lumanre a facut ca geamul felinarului sa crape...